După 20 de ani petrecuți în străinătate, m-am întors în casa surorii mele

ridica.

În jur, râsetele s-au stins. Fiul meu s-a întors, cu paharul suspendat în aer.

— Mamă? — a spus, mirat. — Tu… ce cauți aici?

L-am privit drept în ochi. Nu l-am recunoscut. Nu era copilul pentru care muncisem nopți întregi, spălasem scări și îngrijisem bătrâni în străinătate.

— Eu caut adevărul, — i-am răspuns.

M-am întors spre invitați. Oameni bine îmbrăcați, cu fețe curioase.

— Vă rog să mă ascultați un minut, — am spus tare. — Casa asta a fost cumpărată din banii mei. Fiecare leu. Am trimis bani ani la rând, ca sora mea