de lângă el, a pufnit iritată.
— Sorin, ce faci? Am întârziat. Nu ne oprim la fiecare țărancă de pe drum.
El nu i-a răspuns. Se uita la mine ca la o socoteală care nu-i mai ieșea. Buzele i se mișcau ușor, în tăcere, și știam exact ce numără. Șapte luni. Se despărțiseră de mine acum șapte luni. Șapte luni.
— Elena, a zis el, și glasul i s-a subțiat, în câte luni ești?
Am simțit cum îmi ard obrajii. Aș fi vrut să mint. Aș fi vrut să spun „nu te