aia, Elena”, atât zicea, și o ridica el.
Și acum, în plină primăvară, pe ulița mea, mașina lui Sorin s-a oprit lângă mine. Iar el s-a uitat la burta mea.
I-am văzut zâmbetul de om ajuns rămânând suspendat pe față. L-am văzut mutând privirea de la burta mea la ochii mei și înapoi la burtă. Și l-am văzut cum începe, încet, să numere în minte lunile.
Am văzut pe fața lui cum îi ieșea socoteala
A oprit motorul. Nu doar mașina — motorul, cheia scoasă, liniște deplină pe uliță. Camelia, femeia