Am trăit 22 de ani pe meleaguri străine. Am muncit ca un cal – câte 12 ore pe zi, uneori și fără zile libere. Totul pentru copiii mei.

– Cum ai îndrăznit să ne faci asta?! – a izbucnit Andrei, cu pumnii strânși. – Să vii cu un străin și să ne lași baltă de Crăciun?!

Fiica mea dădea din cap, cu buzele strânse. Ochii îi erau umezi, dar nu de dor, ci de supărare.

Manuel stătea lângă mine, tăcut. Nu înțelegea toate cuvintele, dar înțelegea tonul. Mi-a pus ușor mâna pe spate, ca și cum mi-ar fi spus: „Sunt aici.”

– Nu v-am lăsat baltă, – am spus rar. – Am venit acasă. La mine.

– Care acasă?! – a râs Andrei scurt. – Asta? O