în hainele mele de la țară, și mi-a zis rece, cu jumătate de gură:
— Sorin e ocupat. Își construiește o viață nouă. Fără trecut, fără complicații. Cred că știi drumul înapoi.
Și mi-a închis ușa în nas.
Am rămas pe palier ca o cerșetoare. Aveam pe buze un cuvânt — „copil” — și nu l-am mai putut spune. Mândria mi s-a strâns în gât ca un ghem de sârmă. M-am întors la mașină, am condus până am ieșit din oraș, am tras pe dreapta și abia acolo am plâns până n-am mai