De trei ani, femeia care spăla podelele unei bănci nu scosese niciun cuvânt. Într-o dimineață, un bărbat elegant a intrat în sucursală, a îngenuncheat în fața ei și i-a sărutat palmele. Nimeni nu înțelegea de ce…

l-a privit câteva secunde.

Apoi i-a zâmbit.

Nu exista urmă de ranchiună în ochii ei.

Doar oboseala unui om care suferise prea mult.

În zilele următoare, Sebastian a insistat să o ajute.

I-a propus bani.

O casă.

Tratament.

Eliza a refuzat aproape tot.

Acceptase doar să fie consultată de o echipă de specialiști care încercau de ani întregi să ajute oameni rămași fără glas în urma traumelor.

Terapia a fost lungă.

Dureroasă.

Dar, pentru prima dată după mulți ani, Eliza nu mai era singură.

Într-o dimineață, Sebastian a venit s-o