l-a privit câteva secunde.
Apoi i-a zâmbit.
Nu exista urmă de ranchiună în ochii ei.
Doar oboseala unui om care suferise prea mult.
În zilele următoare, Sebastian a insistat să o ajute.
I-a propus bani.
O casă.
Tratament.
Eliza a refuzat aproape tot.
Acceptase doar să fie consultată de o echipă de specialiști care încercau de ani întregi să ajute oameni rămași fără glas în urma traumelor.
Terapia a fost lungă.
Dureroasă.
Dar, pentru prima dată după mulți ani, Eliza nu mai era singură.
Într-o dimineață, Sebastian a venit s-o