De trei ani, femeia care spăla podelele unei bănci nu scosese niciun cuvânt. Într-o dimineață, un bărbat elegant a intrat în sucursală, a îngenuncheat în fața ei și i-a sărutat palmele. Nimeni nu înțelegea de ce…

Bărbatul a rămas în genunchi câteva clipe, fără să-și poată stăpâni lacrimile.

Eliza îl privea nedumerită.

Parcă îl cunoștea.

Dar anii îi schimbaseră chipul.

Apoi el a zâmbit.

Exact așa cum zâmbea băiețelul pe care îl scosese din foc cu ani în urmă.

— Doamna Eliza… sunt eu… Sebastian.

Mâna femeii a început să tremure.

Respirația i s-a tăiat.

În fața ochilor îi reveneau imaginile pe care încercase ani întregi să le îngroape.

Fumul.

Flăcările.

Copilul pe care îl ținea în brațe.

Sebastian s-a apropiat și i-a luat cu grijă mâinile