De fiecare dată când intram în cameră, bunicul îi ascundea repede mâinile fiicei mele sub pătură

ani.

Până când Emilia îi povestise despre David.

— De ce trebuia să fie secret? am întrebat.

Emilia ridică imediat mâna.

— Pentru că săptămâna viitoare e ziua lui David!

Pe birou se afla o coală împăturită.

Emilia mi-o întinse.

Pe ea scria:

„La mulți ani, David. Mă bucur că ești prietenul meu.”

Sub propoziție, Emilia desenase fiecare semn pe care trebuia să-l facă.

— Voiam să-i spun fără să mă ajute nimeni, explică ea. Bunicul a spus că trebuie să exersez până pot face totul perfect.

Mi-am întors privirea spre tata.

— Și