pătura?
Pentru prima dată, păru jenat.
— Emilia voia să fie surpriză. De fiecare dată când te auzeam venind, ascundeam cartonașele și mâinile.
Mi-am acoperit gura.
Toată frica din ultimele săptămâni se transformă într-o rușine atât de puternică, încât abia îl puteam privi.
— Tată…
El știa ce voiam să spun.
— Te-ai speriat pentru copilul tău.
— Dar m-am gândit…
Nu puteam termina propoziția.
— Știu la ce te-ai gândit.
Și tocmai asta mă durea.
M-am așezat lângă el.
— Îmi pare rău.
Tata rămase tăcut.
— Când m-ai întrebat dacă am încredere în tine, n-am