A dormit la Anastasia.
Iar dimineața, când și-a pornit telefonul, avea douăzeci și trei de apeluri pierdute de la Veaceslav.
Un singur mesaj de la Regina Andreevna.
„Trebuie să vorbim. Sunt lucruri despre fiul meu pe care se pare că niciuna dintre noi nu le-a știut.”
Diana a citit mesajul de două ori.
Apoi Anastasia a intrat în bucătărie cu laptopul în brațe.
— Diana, avem o problemă.
— Ce s-a întâmplat?
Anastasia puse laptopul pe masă și întoarse ecranul spre ea.
— Am verificat contul firmei pentru că voiam să închid comanda de ieri.
Diana se uită la ecran.
— Și?
Anastasia arătă către trei transferuri făcute în ultimele șase luni.
Toate plecaseră din contul firmei.
Toate ajunseseră în același cont.
Diana recunoscu imediat numele titularului.
Veaceslav.
I se răci sângele.
— Eu n-am autorizat transferurile astea.
— Știu, spuse Anastasia.
Diana ridică încet privirea.
Aniversarea soacrei nu mai conta.
Nici vesela.
Nici insultele.
Pentru că în acel moment a înțeles că, timp de unsprezece ani, soțul ei nu doar îi lăsase mama să creadă că el întreținea familia.
Începuse să ia bani din firma Dianei pentru ca minciuna să pară adevărată.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
