Capacul s-a ridicat cu un scrâșnet greu, iar lumina lanternei a tăiat întunericul puțului. La început n-au văzut nimic. Doar pereții umezi, niște țevi ruginite și apă adunată pe fund. Miron a coborât fasciculul mai jos și atunci a încremenit.
Într-un colț, lipit de perete, stătea un câine mic, aproape numai piele și os. Era murdar, plin de noroi și tremura atât de tare încât abia se ținea pe picioare. Lângă el, strânsă ca un ghem, se afla o altă cioară, cu o aripă rănită.
— Doamne