„Dacă până la anul tot cu mâna goală vii pe la mine, să nu mă mai cauți”, mi-a spus tata la masa de duminică. „Eu n-am crescut fată ca să moară casa goală.”

tău.

— De unde știi?

— L-am văzut.

Am închis ochii.

— Și ce spune?

— Nimic.

Am zâmbit amar.

Asta era tata.

Când nu știa cum să repare ceva, se purta de parcă problema ar fi dispărut dacă nu vorbea despre ea.

După încă o săptămână, într-o seară, telefonul a sunat.

„Tata”.

M-am uitat la ecran până aproape să se oprească.

Apoi am răspuns.

— Da?

— Ce faci?

Vocea lui era exact cum o știam.

Nici caldă.

Nici rece.

— Bine. Tu?

— Pe aici.

Pauză.

Apoi:

— Ai schimbat cauciucurile la mașină?

Am simțit că mă