Asta era diferența pe care trebuia s-o învăț.
Puteam să-mi iubesc tatăl fără să-i dau dreptul să-mi conducă viața.
Primul semn a venit de la mama.
M-a sunat într-o miercuri seară.
După câteva minute în care mi-a povestit despre vecini, grădină și prețul roșiilor, vocea i s-a schimbat.
— Taică-tu a întrebat de tine.
Am rămas tăcută.
— Ce a întrebat?
— Dacă sunteți bine.
Atât de puțin.
Și totuși, venind de la el, părea enorm.
— Și ce i-ai spus?
— Că sunteți bine.
Mama a ezitat.
— Ioana… să știi că mai citește mesajul