„Dacă până la anul tot cu mâna goală vii pe la mine, să nu mă mai cauți”, mi-a spus tata la masa de duminică. „Eu n-am crescut fată ca să moară casa goală.”

libertatea pe care mi-o imaginasem.

În fiecare seară îmi verificam telefonul.

De câteva ori am deschis conversația cu el și am început să scriu.

„Tată, hai să nu rămânem așa…”

Apoi ștergeam.

Într-o seară, Radu m-a văzut.

— Vrei să-l suni?

— Da.

— Atunci sună-l.

M-am uitat surprinsă la el.

— Credeam că o să-mi spui să nu cedez.

— Să-l suni pentru că îți este dor de el nu înseamnă să cedezi.

A făcut o pauză.

— Să-i promiți un copil doar ca să te iubească din nou ar însemna.

Am lăsat telefonul jos.