„Dacă până la anul tot cu mâna goală vii pe la mine, să nu mă mai cauți”, mi-a spus tata la masa de duminică. „Eu n-am crescut fată ca să moară casa goală.”

spusese.

Și nici nu însemna că tata înțelesese dintr-odată toate alegerile mele.

Dar pentru prima dată nu vorbea despre familia pe care credea că ar trebui s-o am.

Vorbea despre familia pe care o aveam deja.

Eu și Radu.

— Venim, tată.

În lunile care au urmat, relația noastră nu a devenit perfectă.

Uneori încă simțeam că tata voia să spună ceva și se oprea.

Uneori mama îmi mărturisea că îl mai auzea vorbind despre nepoți.

Dar nu m-a mai întrebat.

Nu m-a mai amenințat.

Și nu mi-a mai spus că