„Dacă până la anul tot cu mâna goală vii pe la mine, să nu mă mai cauți”, mi-a spus tata la masa de duminică. „Eu n-am crescut fată ca să moară casa goală.”

viața mea trebuie să arate într-un anumit fel pentru ca eu să rămân fiica lui.

Poate într-o zi eu și Radu vom avea un copil.

Poate nu.

Nu știu.

Dar dacă se va întâmpla vreodată, acel copil nu va veni pe lume pentru a umple casa tatălui meu, pentru a continua un nume sau pentru a opri întrebările oamenilor.

Va veni pentru că noi l-am dorit.

Iar dacă nu va veni niciodată, viața noastră nu va fi mai puțin întreagă.

Mi-a luat 34 de ani să înțeleg ceva ce ar