Cu o zi înainte de nunta fratelui meu, mama mi-a tăiat găuri în toate hainele

pornit lin, iar orașul se întindea în fața noastră. Trecuserăm pe lângă blocuri vechi, magazine de cartier, oameni grăbiți, copii care alergau pe trotuar — totul arăta normal, firesc. Singurul lucru care nu era firesc era viața mea.

Narcis m-a prins din nou de mână. „Nu te mai întorci acolo îmbrăcată în zdrențe. Azi alegi tu ce vrei să porți. Tot ce vrei.”

Am râs slab. „E scump.”

„Și tu meriți.”

Două cuvinte simple, dar atât de rare în viața mea încât mi s-a strâns stomacul.

Când am ajuns la un