Clanul a oprit un autocar cu pelerini

patru băieți care veniseră să-i jefuiască.

La răsărit, când clopotele mănăstirii au început să bată, Gheorghe a oprit autocarul și a rămas câteva secunde cu mâinile pe volan.

Ochii îi erau umezi.

Pentru că după 42 de ani pe drumurile țării, știa un lucru mai bine ca oricine:

Uneori, oamenii nu au nevoie de frică ca să se oprească.

Au nevoie doar ca cineva să-și amintească cine au fost înainte să se piardă.

 

 

 

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în