masca.
Avea ochii roșii.
— Dacă plecăm acum… oamenii lor ne omoară.
Gheorghe a rămas tăcut o clipă.
Apoi a spus ceva ce nimeni nu se aștepta.
— Atunci veniți cu noi.
Toți au rămas fără cuvinte.
— Ce?
— Mergeți cu noi la mănăstire. Intrați pe poartă ca oameni, nu ca animale.
Pelerinii îi priveau uluiți.
Dar nimeni nu protesta.
După aproape un minut de tăcere, liderul a lăsat arma jos pe podea.
Apoi ceilalți au făcut la fel.
În dimineața aceea, autocarul și-a continuat drumul.
Dar acum, printre pelerini, stăteau și cei