bine că se poate agrava dacă vreau eu.
Și a zâmbit.
Atunci am scos telefonul.
Nu ca să-l înregistrez.
Ci ca să dau drumul unei înregistrări pe care o aveam de trei ani.
Din noaptea aceea.
Din curte.
Am dat volumul la maximum.
Vocea lui Robert, înregistrată cu trei ani în urmă, a umplut bucătăria.
Îi spunea fratelui său, în șoaptă, ce aveau de gând să-i facă propriei lor mame în ziua în care nu avea să mai fie nimeni care să-i vadă.
Toni s-a înecat cu sucul.
Iasmina a