mai bune decât orice.
Nu era ușor.
Poate că nici nu era mai bine.
Dar era altfel.
Oamenii munceau împreună.
Copiii creșteau văzând ce înseamnă munca.
Vecinii se ajutau.
Iar când se termina treaba, satisfacția era simplă:
„Am pus deoparte pentru iarnă.”
Atât.
Fără poze.
Fără filtre.
Fără să știe nimeni din alt sat ce făcusei tu în ziua aceea.
Doar familia, câmpul și munca.
Și poate că de asta, când vedem astăzi o imagine cu oameni la cartofi, ni se face dor de ceva ce nici nu știm să