Câți dintre voi își mai amintesc toamna de altădată? Nu mirosea a lumânări parfumate și scorțișoară. Mirosea a pământ ud, fum de sobă și cartofi abia scoși din brazdă.”

ne prinde seara.”

Femeile adunau.

Bărbații încărcau sacii.

Cineva trăgea căruța.

Altul se ocupa de animale.

Și la sfârșitul zilei, toți erau murdari de pământ, obosiți și cu spatele rupt.

Dar nimeni nu spunea că „a avut o zi grea”.

Așa era viața.

Toamna nu mirosea a vanilie.

Mirosea a pământ reavăn.

A frunze uscate.

A fum ieșit din horn.

A cartofi proaspăt scoși din pământ.

A haine puse la uscat lângă sobă.

Și seara, după o zi întreagă pe câmp, o mămăligă caldă și ceva simplu pe masă păreau