acel om.
Ana se uită prin geam.
Andrei strângea singur paharele de pe masa lor, în timp ce mama lui stătea retrasă și nu mai spunea nimic.
— Cred că ai dreptate.
Ion îi sărută fruntea.
— Sper. Sunt tatăl miresei. Astăzi am voie.
Înainte să plece, Ana puse plicul alb în geantă.
Nu pentru că înăuntru se afla un document care valora o avere.
Ci pentru că acel plic subțire îi arătase într-o singură seară ceva ce niciun cadou luxos nu putea cumpăra:
cine îi respecta familia atunci când credea că