Când aveam 19 ani, eu și cel mai bun prieten al meu ne-am promis că, dacă la 60 de ani vom fi amândoi singuri, ne vom căuta

Petru m-a sunat dimineața.

Am plâns pentru băiatul pe care îl iubisem, pentru bărbatul pe care abia apucasem să-l cunosc din nou și, poate cel mai mult, pentru toate viețile pe care doi oameni le-ar fi putut avea dacă ar fi făcut alte alegeri.

La înmormântare am stat în spate.

Copiii lui erau în față.

Acolo era locul lor.

Nu al meu.

După ceremonie, Petru m-a găsit.

— Tata mi-a cerut să vă mai dau ceva.

Mi-a întins ultimul plic.

Pe el scria:

„Pentru Ruth, după ce împlinim 60.”

L-am deschis