acasă.
Înăuntru era o singură fotografie.
Eu și Mihai, la nouăsprezece ani, sub tribune.
Pe spate scrisese:
„Promisiunile tinereții nu ne pot obliga să ne oprim viața și să așteptăm. Dar uneori ne amintesc cine eram înainte ca frica să înceapă să ia decizii în locul nostru.”
Am pus fotografia lângă inel.
Nu regret că am răspuns telefonului.
Dar nici nu-mi spun că povestea noastră a avut un final fericit.
A avut ceva mai adevărat.
Am primit explicația pe care o așteptasem fără să știu că o aștept.
Iar Mihai