Nu pe numele lui, cum stătuse aproape 30 de ani. Când am semnat noul contract, am semnat altfel decât semnasem înștiințarea de deconectare — apăsat, cu litere întregi, ca un om care ia ceva în primire.
Divorțul a ieșit peste vreo 6 luni. Am primit hârtia într-un plic simplu, la cutia poștală, între o reclamă și factura de gaz. Am stat cu ea în mână în mijlocul curții și am respirat adânc. Nu era bucurie de sărbătoare. Era ușurarea aceea adâncă a omului care, după ani de mers cocoșat, se poate