Când au venit cei de la electrică să-mi taie curentul, i-am poftit înăuntru, le-am mulțumit, le-am strâns mâna și am închis ușa zâmbind — abia ei nu știau că tocmai îmi făcuseră cel mai mare bine din viața mea…

Nu pe numele lui, cum stătuse aproape 30 de ani. Când am semnat noul contract, am semnat altfel decât semnasem înștiințarea de deconectare — apăsat, cu litere întregi, ca un om care ia ceva în primire.

Divorțul a ieșit peste vreo 6 luni. Am primit hârtia într-un plic simplu, la cutia poștală, între o reclamă și factura de gaz. Am stat cu ea în mână în mijlocul curții și am respirat adânc. Nu era bucurie de sărbătoare. Era ușurarea aceea adâncă a omului care, după ani de mers cocoșat, se poate