Când au venit cei de la electrică să-mi taie curentul, i-am poftit înăuntru, le-am mulțumit, le-am strâns mâna și am închis ușa zâmbind — abia ei nu știau că tocmai îmi făcuseră cel mai mare bine din viața mea…

de mult. Mă-ntrebai „ce face Costel”, te-ntrebam „ce face Costel”, și niciuna nu voia să spună că băiatul meu s-a purtat ca un nemernic. Iartă-mă că te-am lăsat să duci tu rușinea pentru el.

Ne-am îmbrățișat lângă cotețul găinilor, două femei părăsite de același om, și pentru prima dată în 9 ani n-a mai fost nicio minciună între noi.

Peste două săptămâni am sunat la electrică. Au venit alți băieți, au pus curentul la loc într-o jumătate de oră, și de data asta contractul l-am făcut pe numele meu: Mariana.