Când au venit cei de la electrică să-mi taie curentul, i-am poftit înăuntru, le-am mulțumit, le-am strâns mâna și am închis ușa zâmbind — abia ei nu știau că tocmai îmi făcuseră cel mai mare bine din viața mea…

găini. Când m-a văzut la ora aia, s-a oprit cu strachina în mână.

— Mamă, am venit să-ți spun ceva ce trebuia să-ți spun de mult, am zis. Costel nu mai dă semn de 7 ani. Nici mie, nici dumitale. Eu am depus divorțul.

Am crezut că sare la mine. În loc de asta, femeia a lăsat strachina jos, s-a așezat pe scăunelul de lângă coteț și a stat mult fără să zică nimic. Apoi a spus, încet, cu o voce pe care n-o mai auzisem la ea:

— Știu, Mariano. Știu