nu o făcusem niciodată să zâmbească așa.
Mi s-au umezit ochii. Toate imaginile trecutului au năvălit peste mine — serile în care ea mă aștepta cu mâncarea caldă, bilețelele lăsate pe birou, modul în care mă privea ca și cum aș fi fost tot universul ei. Eu, orbit de ambiție, am aruncat totul pentru o viață de aparențe.
Am încercat să plec fără să mă vadă, dar Mihai m-a zărit. A venit repede spre mine, cu zâmbetul pe buze.
— Frate, ce surpriză! Nu credeam că o să vii!
I-am strâns mâna