„Bunicul meu mă lua în secret în camera lui în fiecare seară

nimeni până când nu reușește să citească o poveste întreagă fără să se blocheze.

— Și surpriza?

Emilia s-a dus la birou și a scos ceva de sub un teanc de hârtii.

O carte.

Am recunoscut-o imediat.

„Micul Prinț”.

Soțul meu i-o cumpărase cu puțin timp înainte să moară.

Pe prima pagină scrisese:

„Pentru Emilia. Într-o zi, tu o să-mi citești mie.”

Mi-am dus mâna la gură.

— Bunicul mă ajută s-o citesc, a spus ea. Voiam să ți-o citesc de ziua lui tata.

Nu mai puteam vorbi.

Dar tata încă nu