„Bunicul meu mă lua în secret în camera lui în fiecare seară

ai încă o problemă.

Cuvintele ei m-au lovit în piept.

Tata a intervenit:

— Acum câteva luni am observat că nu citea poveștile. Le memorase.

M-am întors spre el.

— Cum adică?

— Își amintea ce îi citisem eu și apoi recita paginile. Dacă îi dădeam o carte nouă, începea să ghicească unele cuvinte.

Mi-am amintit toate serile în care o lăudasem.

„Ce bine citești!”

Iar ea zâmbea și schimba repede pagina.

— De ce ai încuiat ușa?

Tata a oftat.

— Asta a fost greșeala mea. Emilia era rușinată. Mi-a cerut să nu afle