pentru studenții care nu își permiteau să-și continue studiile.
Mi-am amintit de ziua în care îmi spusese că nu este mama și nici tatăl meu.
Poate că nu fusese.
Dar alegând să-i ajut pe alții să meargă la facultate, simțeam că închideam un cerc pe care ea nu reușise niciodată să-l închidă.
În fiecare an merg la garajul acela. Nu pentru acte sau pentru afaceri.
Ci pentru a reciti scrisoarea.
Pentru că, dintre toate lucrurile pe care mi le-a lăsat, aceea a fost singura moștenire pe care am simțit-o cu