cei șapte ani petrecuți cu părinții mei și la toți anii în care îmi dorisem ca bunica să mă îmbrățișeze măcar o dată.
Nimic din ce lăsase în urmă nu putea recupera timpul pierdut.
Totuși, pentru prima dată, aveam dovada că, în felul ei stângaci și rece, ținuse la mine.
În lunile care au urmat, am decis să păstrez compania și să o dezvolt, dar am respectat și dorința din testament. Fundația caritabilă a primit întreaga avere pe care bunica o lăsase oficial, iar eu am început să finanțez burse