Bătrâna care aduna cartoane a cerut doar un pahar cu apă în fața vilei

a întrebat cu vocea tremurândă — Acum douăzeci și șapte de ani?

Bătrâna a încremenit.

Degetele i s-au strâns pe cărucior.

Și chiar când Elena voia să spună că totul e absurd, femeia a șoptit…

— Da… am fost.

Vocea i-a ieșit încet, ca o amintire scoasă din adâncul sufletului.

În curte s-a făcut liniște totală. Nici vântul nu mai mișca frunzele.

Alexandru și-a dus mâna la gură, ca și cum încerca să-și oprească tremuratul.

— Atunci… dumneavoastră m-ați scos din apă…

Bătrâna l-a privit lung.

Ochii ei obosiți s-au îngustat ușor, căutând