a întrebat cu vocea tremurândă — Acum douăzeci și șapte de ani?
Bătrâna a încremenit.
Degetele i s-au strâns pe cărucior.
Și chiar când Elena voia să spună că totul e absurd, femeia a șoptit…
— Da… am fost.
Vocea i-a ieșit încet, ca o amintire scoasă din adâncul sufletului.
În curte s-a făcut liniște totală. Nici vântul nu mai mișca frunzele.
Alexandru și-a dus mâna la gură, ca și cum încerca să-și oprească tremuratul.
— Atunci… dumneavoastră m-ați scos din apă…
Bătrâna l-a privit lung.
Ochii ei obosiți s-au îngustat ușor, căutând