tăcut imediat.
Apoi a privit din nou bătrâna.
— Mai spuneți ceva… orice.
Femeia a clipit, nedumerită.
— Am cerut doar un pahar cu apă.
A fost suficient.
Alexandru a făcut un pas înapoi, ca și cum vorbele i-au deschis o rană veche.
— Vocea asta… Doamne…
Bătrâna a strâns mânerul căruciorului.
— Iertați-mă, domnule. Dacă v-am deranjat, plec.
S-a întors ușor, dar el a ridicat mâna disperat.
— Nu.
S-a lăsat o liniște grea.
Apoi el a privit cruciulița de la mâna ei.
— Ați fost… la inundația de pe râul Olt? —