Bătrâna care aduna cartoane a cerut doar un pahar cu apă în fața vilei

tăcut imediat.

 

Apoi a privit din nou bătrâna.

 

— Mai spuneți ceva… orice.

 

Femeia a clipit, nedumerită.

— Am cerut doar un pahar cu apă.

A fost suficient.

Alexandru a făcut un pas înapoi, ca și cum vorbele i-au deschis o rană veche.

— Vocea asta… Doamne…

Bătrâna a strâns mânerul căruciorului.

— Iertați-mă, domnule. Dacă v-am deranjat, plec.

S-a întors ușor, dar el a ridicat mâna disperat.

— Nu.

S-a lăsat o liniște grea.

Apoi el a privit cruciulița de la mâna ei.

— Ați fost… la inundația de pe râul Olt? —