nu din milă, ci pentru cine era el cu adevărat.
Ploaia s-a oprit treptat, iar lumina palidă a după-amiezii coborî peste târg. Raluca le propuse să meargă la ea acasă, o locuință modestă, dar caldă, la marginea orașului. Tomiță mergea între ei, ținând-o de mână pe Raluca, iar cu cealaltă atingându-l pe bărbat, ca să se asigure că nu îi va pierde.
Când au ajuns, femeia încălzi supă. Băiatul mâncă încet, ca și cum i-ar fi fost frică să nu dispară totul ca un vis.
— De acum înainte, spuse Raluca,