Aveam 68 de ani și o programare la ora 10, dar recepționera s-a uitat la pardesiul meu vechi și mi-a spus: „Doamnă, aici nu puteți sta. Dacă nu aveți treabă, vă rog să ieșiți.” I-am repetat că sunt așteptată. Nici măcar nu s-a obosit să verifice.

Și vreau să aflu dacă ceea ce mi s-a întâmplat mie este o excepție sau un obicei.

Avocata a ridicat privirea.

— Credeți că este atât de grav?

— Dumneata ce crezi?

— A fost o eroare.

— Eu sunt o femeie care putea să deschidă ușa aceea și să intre singură în sala asta. De aceea pentru mine s-a terminat relativ simplu.

Am făcut o pauză.

— Dar dacă în locul meu era o pensionară care venea cu actele pentru succesiunea soțului într-o pungă de supermarket? Sau un om care nu știa să explice