Aveam 68 de ani și o programare la ora 10, dar recepționera s-a uitat la pardesiul meu vechi și mi-a spus: „Doamnă, aici nu puteți sta. Dacă nu aveți treabă, vă rog să ieșiți.” I-am repetat că sunt așteptată. Nici măcar nu s-a obosit să verifice.

bine de ce are nevoie? Tot eroare era?

N-a răspuns.

— Meseria noastră începe înainte să deschidem un dosar, am spus. Începe când omul intră pe ușă.

Atât.

Nu mai era nevoie de discurs.

Cele două au ieșit.

Ședința a continuat.

Am discutat aproape trei ore.

Bugete.

Asociați.

Dosare mari.

Recrutări.

Planul pentru următorul an.

Am votat reorganizarea după ce am modificat câteva puncte.

Nu am concediat pe nimeni.

Nu am rupt contracte teatral.

În săptămânile următoare, Mihai a făcut verificarea pe care o cerusem.

A descoperit că problema nu fusese