Aveam 68 de ani și o programare la ora 10, dar recepționera s-a uitat la pardesiul meu vechi și mi-a spus: „Doamnă, aici nu puteți sta. Dacă nu aveți treabă, vă rog să ieșiți.” I-am repetat că sunt așteptată. Nici măcar nu s-a obosit să verifice.

scurtă.

Mihai s-a uitat spre recepție.

— De ce nu m-a anunțat nimeni?

Recepționera se albise la față.

— Eu… doamna nu…

S-a uitat la mine.

Apoi la Mihai.

— Nu știam cine este.

— V-a spus că are programare?

Recepționera a tăcut.

Paznicul a răspuns:

— Da.

Mihai s-a uitat la el.

— Și?

— Am vrut să vă anunț.

Recepționera a intervenit:

— Domnule Popescu, femeia…

S-a oprit.

Prea târziu.

Mihai a privit-o câteva secunde.

— Doamna Irina Dumitrescu este fondatoarea acestei case de avocatură.

Tânăra în taior a rămas nemișcată.

Recepționera și-a dus mâna la gură.