Aveam 4 luni când mama și tata au plecat la muncă în Italia. „Un an, doi maximum”, i-au spus bunicii. Când s-au întors să mă ia, aveam 9 ani și m-am ascuns în pod, țipând că vreau să rămân…

mașina a luat curba și n-am mai văzut nimic.

Aveam să mă întorc la poarta aceea abia peste 18 ani.

Am învățat să fiu nepot, nu copil

Nu mai țin minte drumul până în Italia. Știu doar că am adormit plângând și m-am trezit într-un oraș plin de lumini, unde nimeni nu vorbea ca mine.

Ne-am oprit într-un bloc înalt, cenușiu, la marginea unui oraș din nord. Apartamentul avea două camere și mirosea a vopsea nouă. Mama mi-a arătat o cameră numai a mea, cu un pat nou și un