coborât din pod ținându-mă de mână.
În curte m-am agățat de ea și n-am vrut să-i dau drumul. M-am agățat de rochia ei, de brațul ei, de tot ce puteam. Ea m-a dezlipit încet, deget cu deget, deși îi curgeau lacrimile pe obraji.
— Fii cuminte. Mănâncă tot. Și sună-mă.
M-au urcat în mașina cea mare. Am lipit fața de geam.
Bunica a rămas la poartă, cu Lăbuș lângă ea, mică și dreaptă, cu batista în mână.
N-a intrat în casă.
A rămas acolo, la poartă, făcându-mi cu mâna, până când