alții!
Mama s-a strâns la piept, ca și cum fiecare cuvânt ar fi fost un cuțit. Tata a oftat greoi.
— Vera, suntem familie. Nu putem să ne despărțim așa.
— Familie? — am izbucnit. — O familie care își dă totul celui care nu mișcă un deget și își calcă în picioare copilul care i-a ținut ani de zile pe linia de plutire? Asta numiți familie?
Se lăsase o tăcere apăsătoare. Cira își rotea ochii, plictisită, dar părinții mei păreau sfărâmați între rușine și neputință.
Atunci, din mine a izbucnit tot ce strânsesem