ora patru.
Când a ajuns acasă, eu mă pregăteam pentru restaurant.
Era ars de soare pe brațe, murdar pe pantaloni și vizibil obosit.
— La mulți ani — mi-a spus.
— Mulțumesc.
A rămas în ușa dormitorului.
— Am vorbit cu mama.
— Și?
— Ne-am certat.
M-am întors spre el.
— Pentru că n-am venit?
— La început, da.
A făcut o pauză.
— Apoi a sunat Cristina.
Nu mi-a trebuit mult să înțeleg.
— Venea după legume?
— Da.
Am dat din cap.
— Normal.
— I-am spus că, dacă vrea să ia, trebuie să înceapă și să ajute.
L-am privit