— Astăzi este ziua mea, iar tu mă duci la mama ta să-i plivesc grădina? Întoarce mașina! — i-am spus soțului meu când am înțeles care era „surpriza” lui.

surprinsă.

— Tu i-ai spus?

— Eu.

— Și mama ta?

— Este furioasă.

— Pe mine?

Radu a zâmbit amar.

— Pe amândoi. Dar mai ales pe mine, pentru că eu am schimbat regula.

Apoi expresia lui a devenit serioasă.

— Alina, îmi pare rău.

N-am răspuns imediat.

— Nu pentru că ai refuzat să vii. Pentru ce am făcut eu dimineață. Știam că vei spune nu și am încercat să mă asigur că vei afla prea târziu ca să mai refuzi.

Exact asta aveam nevoie să aud.

Nu „am vrut doar să o ajut pe mama”.