spun doar că eu nu mai fac asta.
A închis.
Doina îl privea furioasă.
— Ai reușit să-ți superi sora din cauza Alinei.
— Nu din cauza Alinei.
— Până azi n-ai avut nicio problemă.
— Pentru că până azi eu spuneam „da” și pentru mine, și pentru ea.
— Și acum ce vrei? Să las grădina de izbeliște?
Radu a privit-o.
— Nu. Eu vin să te ajut când pot.
— Dar Alina?
— Pe Alina o întrebi.
— Sunt mama ta.
— Știu.
— Și ea este soția ta.
— Exact.
Doina a rămas tăcută.
Radu a plecat puțin după