— Astăzi este ziua mea, iar tu mă duci la mama ta să-i plivesc grădina? Întoarce mașina! — i-am spus soțului meu când am înțeles care era „surpriza” lui.

scoatem noi doi cât putem.

Doina s-a enervat.

— Și restul?

Radu a răspuns fără să ridice vocea:

— Restul rămân în pământ până când pot veni și cei care vor să-i ia.

A urmat o tăcere lungă.

— Te-a schimbat nevastă-ta.

Radu m-a privit.

— Nu, mamă. Eu am greșit. Am transformat ajutorul ei într-o obligație pentru că era mai simplu să-i spun ei „hai” decât să-i spun Cristinei „vino și tu”.

Nu am intervenit.

Nu era nevoie.

În duminica aceea, Radu a mers la mama lui.

Eu nu.

Cristina a venit până