la urmă împreună cu soțul ei.
Doina a rămas supărată pe mine o vreme. Relația noastră a devenit mai rece și nu am încercat să repar asta acceptând din nou lucruri pe care nu le voiam.
Radu a continuat să-și ajute mama.
Eu am continuat să o ajut atunci când am ales eu.
Dar niciodată nu m-am mai trezit într-o mașină mergând spre gospodăria ei pentru că soțul meu hotărâse deja în numele meu.
Iar Radu nu i-a mai spus niciodată mamei lui:
„Venim.”
Mai întâi se întorcea spre mine