ei, nu voi rămâne niciodată singură.
Dar respectul nu se cumpără.
Și nici iubirea.
În următoarele luni mi-am schimbat viața.
Am început să ies mai mult. M-am înscris la excursii pentru pensionari. Am mers la Călimănești, apoi la Sovata. Mi-am făcut prietene noi. Oameni care mă ascultau fără interes și fără să aștepte ceva de la mine.
Iar într-o duminică, pe când beam cafeaua într-o cofetărie mică din centru, telefonul a sunat din nou.
Era fiul meu.
— Mamă… putem să vorbim?
M-am uitat lung pe geam.
Afară ningea liniștit.
Pentru