a venit și un mesaj.
De la Mirela.
„Îmi pare rău dacă te-ai simțit rănită.”
Atât.
Nu „iartă-mă”.
Nu „am greșit”.
Doar atât.
Am citit mesajul de trei ori.
Apoi am pus telefonul jos și m-am dus în balcon.
Era seară. În fața blocului, doi copii jucau mingea printre mașini. O femeie întindea rufe. Cineva asculta muzică populară cu geamul deschis.
Viața mergea mai departe.
Și atunci am înțeles ceva.
Toată viața încercasem să cumpăr iubirea familiei mele prin ajutor, sacrificii și bani. Credeam că dacă sunt mereu acolo pentru