„AM VENIT DOAR SĂ ÎNAPOIEZ ACEST PLIC”

să facem lucrurile așa cum trebuie, nu cum au mers până acum.

Ochii băiatului s-au umplut de lacrimi. Nu plângea de rușine. Plângea pentru că, după mult timp, cineva îl vedea.

Și nu ca pe un copil al străzii.

Ci ca pe un copil.

În următoarele luni, firma s-a curățat de corupți, mama lui Radu a fost tratată și a primit un loc de muncă, iar băiatul… băiatul mergea la școală, cu ghiozdan nou și haine curate.

Uneori, în drum spre ore, trecea pe lângă clădirea aceea uriașă. Se uita